ViseNu era un geniu in scoala iar colegii lui radeau de el pentru ca in loc sa citeasca si sa invete el face amici filmulete cu pelicula de 8 mm pe care le arata celorlalti pentru o mica taxa.

A renuntat la scoala in al doilea an de liceu, dar parintii l-au batut la cap sa se intoarca si cand s-a intors a fost plasat intr-o clasa pentru copii cu dizabilitati. A rezistat o luna, dupa care s-a mutat in alt oras, la alt liceu, pe care l-a terminat

A vrut sa intre la o facultate de film traditionala insa a fost refuzat, asa ca s-a inscris la California State College in Long Beach. Apoi, in 1965, viata i sa s-a schimbat complet. In timpul unei vizite la Universal Studios, l-a cunoscut pe Chuck Silvers, un director in departamentul editorial. Lui Silvers i-a placut de pustiul care facea filme de 8 mm si l-a invitat sa le mai faca o vizita.

Fara servici si fara siguranta financiara, pustiul a venit a doua zi, imbracat intr-un costum negru si cu cravata, cu servieta tatalui sau, in care nu avea decat un sandwich si niste bomboane.

Toata vara a stat acolo, fara sa fie platit, imbracat in acelasi costum, tinandu-se dupa directorii de acolo, care stiau ca nu e angajat. A gasit un birou nefolosit, a cumparat niste folie de plastic, pe care a scris Steven Spielberg, Camera 23C

10 ani mai tarziu, la 28 de ani a regizat Jaws, film care a incasat 470 milioane de dolari. Restul e istorie. Toata lumea stie cine e Steven Spielberg.

Am inceput cu aceasta povestioara ca sa iti arat ca se poate sa iti urmezi visul, daca vrei cu adevarat.  Ca povestea asta mai sunt sute, unele le cunoastem pentru ca sunt celebre, de altele nici nu am auzit.

Daca Spielberg s-ar fi dat batut cand incepeau colegii lui sa rada de el crezi ca ar fi reusit? Sau daca ar fi zis ca ii e rusine sa mearga la Universal Studios sa se infiltreze inauntru chiar daca nu era platit?

Scopul lui era sa isi urmeze visul si in drumul catre visul lui a privit problemele ca oportunitati si ca lectii.

Suntem prinsi de lucrurile marunte, sau lupta pentru supravieturire cum obinsuim sa ii spunem. Privim Pamantul ca pe o jungla in care am fost aruncati fara voia noastra si acum trebuie sa supravietuim: mergem la cele mai bune scoli, incercam sa ne gasim un servici cat mai bun, sa ne gasim partenerul potrivit, apoi facem copii, ne zbatem sa ii crestem si sa le oferim tot ce e mai bun.

Insa in acest tumult si in aceasta lupta pentru supravietuire, uitam ca nu ne aflam aici dintr-o intamplare. Nu a fost o intamplare ca din atatia spermatozoizi, doar unul a fecundat ovulul.

Venim pe Pamant pentru a evoula si pentru a ne desavarsi. Insa de cate milioane de vieti avem nevoie pentru a invata ceea ce deja stim?

Viata perfecta penru noi inseamna o viata fara probleme, fara griji. Ne imaginam ca putem fi fericiti doar cu conditia sa nu avem probleme.De asta se si spune ca fericirea nu dureaza mult, pentru ca mai devreme sau mai tarziu va aparea un obstacol in calea fericirii.

Insa uitam ca problemele sunt de fapt lectii. Lectii care ne ajuta sa ne indeplinim misiunea pe Pamant si sa evoluam.

Suntem atat de prinsi de aceste probleme incat ajungem sa ne identificam cu ele si credem ca nu existam in afara lor.

Noi, oamenii, suntem atat de prinsi in lupta pentru supravietuire, incat uitam ca am venit pe Pamant cu un scop mult mai maret, uitam ca avem de invatat niste lectii pentru a evolua. Viata ne da lectii noi de fiecare data, insa noi le numim probleme si incercam sa fugim de ele, de cele mai multe ori. Fiecare problema este o lectie pe care trebuie sa o inveti

Unii au de invatat lectia iubirii, altii pe cea a generozitatii sau a prosperitatii sau a sanatatii fizice. Alti au de invatat lectia increderii sau cea a comunicarii, altii a abandonarii, a saraciei sau a bogatiei.

Ne temem de greseli, mai ales de cele care ameninta ca nu pot fi reparate sau repararea lor necesita un efort mai mare decat cel obisnuit. Insa noi stim ca nu exista greseli. Fiecare intamplare, oricat de neplacuta ar fi e necesara ca tu sa inveti ceea ce trebuie sa stii pentru a evolua si a-ti indeplini menirea.

“Cati isi traiesc vietile fara sa descopere vreodata ceea ce stiu sau ce iubesc? Multi. Este datoria ta sa nu iti îngadui sa ajungi ca ei.” Richard Bach

Vor fi mereu printre noi oameni care vor iesi din lucrurile marunte si din lupta pentru supravietuire, se vor ridica, si vor incerca sa traiasca diferit, dupa regulile lor, oameni care isi asculta chemarea si care stiu ce lectie au de invatat si sunt dispusi sa invete. In ochii celorlalti ei par proscrisi si sunt aratati cu degetul si judecati, pentru ca oamenii se tem de ce e nou si neobisnuit.

Se tem ca prin maretia lor ii vor face pe ei sa para si mai mici. Stii tu, cand suferinta e comuna parca e mai usor de indurat iar cand cineva se ridica din obisnuit, trebuie blamat si lovit cu pietre pentru ca indrazneste sa urmeze alt drum.

Oamenii, la inceput, condamna pe cei care vad ca isi intind aripile sa zboare, care gandesc diferit si vor sa fie mai buni sau au un scop mai inalt in viata decat problemele de zi cu zi.

Insa statisticile arata ca cei care au avut curajul sa isi asculte vocea interioara si sa isi urmeze visele au castigat.

Steven Spielberg, Steve Jobs, Laura Ashley, Anthony Robbins, Angela Brown sunt doar cativa din cei multi care au avut puterea sa se uite mai mult in interior decat in exterior. Si au reusit sa isi implineasca visul, oricat de nebunesc parea la inceput.

De cate exemple ai nevoie ca sa iti urmezi visul?

De ce nu isi urmeaza oamenii visele?

Nu isi asculta vocea interioara

Vocea interioara este ca un ghid care ne arata ce trebuie sa facem. In zumzetul provocat de societate, de parerile celorlalti, de programare sociala multi dintre noi nu ne mai distingem vocea in multime. De aceea, avem dubii, suntem nesiguri sau ne e teama sa visam.

Le e frica de lucruri noi, s-au obisnuit in zona de confort

Cand stai la caldurica si ti-e bine, nu prea iti vine sa iesi afara. Asa se intampla si cu lucurile cu care ne obisnuim. Ne obisnuim atat de tare si suntem atat de adanciti in rutina incat schimbarea ne sperie.

Ne e frica de nou si neprevazut:

“ Daca lururile nu vor iesi bine?”

“ Daca nu merge si pierd si ce am acum?”

“ Mi-e frica sa risc tot.”

Daca nu ai sa incerci nu ai sa afli niciodata si ai sa ramai mereu cu intrebarea ”Cum ar fi fost daca”. Stiai ca unul din lucrurile pe care le regreta cel mai mult oamenii e ca nu au avut destul curaj sa isi urmeze visul?

Siguranta te multumeste pe moment insa daca ceea ce faci nu te implineste vei avea mereu acest sentiment de amaraciune, pentru ca lucrurile nu vor fi la locul lor.

SInfura cale de a evolua este sa iesi din zona de confort si sa iti asumi riscuri. Nu uita ca nu exista greseli, ci doar lectii invatate.

Le e teama ca vor fi judecati

Avem acest instinct de turma, iar cand cineva are curajul sa iasa din formatie e privit ca fiind ciudat sau nebun. Oamenii accepta greu ce e diferit de ei.

Nimeni nu vrea sa fie ridiculizat sau exclus. Natura umana noastra umana are nevoia sa fie placuta si aprobata. Avem nevoie de sprijin din partea celorlalti si de confirmari ca suntem pe drumul cel bun

Din fericire, ai puterea de a-ti alege prietenii si poti sa alegi sa fii inconjurat de persoane care te sustin, te incurajeaza si care cred la randul lor in visele ce le au. Pasiunea e molipsitoare.

Le e frica ca nu sunt destul de pregatiti sau ca nu se vor descurca

Nimeni nu s-a nascut invatat iar lucrurile se invata prin practica. E ca si cum ai trece un pod. Daca stai la capatul podului fiindca ti-e frica sa calci, nu vei ajunge niciodata la celalalt capat. Insa daca faci primul pas, ceilalti pasi vor veni de la sine.

Oamenilor le e frica sa faca primul pas pentru ca daca actioneaza si gresesc visul lor va fi dstrus. Daca nu actioneaza, il pun undeva in viitor, insa ramane neatins, visul perfect.

Ceea ce trebuie sa faci este sa renunti la scuze, sa iti iei inima in dinti si sa faci primul pas. Sa nu crezi ce iti spun ochii, ei oglindesc numai piedicile. Priveste cu gandul, decopera ceea ce stii deja si vei vedea cum trebuie sa inaintezi.

Singurul lucru care trebuie sa te preocupe in drumul catre visul tau este increderea in propia persoana. Oricat de greu pare la inceput, la fial recompensele sunt nemasurate. Nu te lasa orbit de propiile limte, priveste cu ochii mintii si cu cei ai sufletului. Deschide-ti mintea si apoi priveste catre noi orizonturi. Si cel mai important, nu asculta ce spun altii, pentru ca si ei la randul lor sunt orbiti de propiile lor limite.

Vreau sa stiu care e visul tau, pentru ce te trezesti dimineata, ce te face sa te dai jos din pat in fiecare dimineata. Care ar fi acel lucru in care poti sa iti pui toata pasiunea ce o ai in tine?

Pe curand, Alexandra David

A APARUT CARTEA DRAGOSTEA DEPENDENTA! PENTRU MAI MULTE DETALII CLICK PE IMAGINE 

DD_3D_001

One thought on “Cum sa nu renunti la visele tale

  • December 23, 2013 at 2:25 pm
    Permalink

    Buna Alexandra,

    Toata viata m-am intrebat care este scopul meu si de ce ma trezesc dimineata. Vocea mea interioara se schimba pe fiecare zi si traiesc intr-o confuzie continua.

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *