despartire

Ai un prieten, care iti este foarte apropiat si drag, pe care il vom numi Andrei.

Andrei este un tip misto, echilibrat emotional, vesel si mereu vede partea plina a paharului.

Prietenul tau, e intr-o relatie cu o femeie, careia ii spunem Oana.

Din X motive, Oana alege la un moment dat sa se desparta de Andrei.

Si in acel moment, Andrei are o cadere si devine alta persoana fata de cea pe care o stiai.

Din tipul optimist se transforma intr-un pesimist. Din barbatul sigur pe sine, se transforma intr-o persoana care este in pragul disperarii si ar face orice sa se impace cu Oana.

Din tipul calm si echilibrat, se transforma intr-un tip obsedat sa isi aduca inapoi fosta iubita.

Nu ii mai trebuie nimic, nu mai vrea nimic, si nimic nu are sens pentru el in afara de impacarea cu ea.

Probabil ca exemplu este dus la extrem, dar nu asta e punctul important. Ceea ce vreau sa te gandesti este care ar fi cel mai bun sfat pe care i l-ai da prietenului tau in conditiile in care tot ce stie este ca o iubeste pe Oana si ca o vrea inapoi?

Cu raspunsul in minte, gandeste-te la un moment in care tu ai trecut printr-o despartire si ai suferit.

Cand esti detasat emotional, si privesti lucrurile obiectiv, vezi totul mult mai clar si iti dai seama ca o mare parte din suferinta prietenului tau este fara sens.

Dar, cand esti implicat emotional, lucrurile nu mai sunt atat de simple cum par in clipele de detasare.

Cand esti acolo si suferi, perspectiva ta se schimba total.

Si, in acele momente, majoritatea oamenilor percep suferinta ca semn al iubirii, si in numele acestei iubiri, fac alegeri care cred ca le va curma suferinta pe care o simt.

Alegeri date de ganduri de genul:

Fac orice si ma schimb in orice fel vrea ea, doar ca sa se intoarca.

O sa o fac sa sufere la fel cum sufar si eu acum.

Viata mea fara ea nu are sens.

Dar, te-ai intrebat de ce te doare atat de tare atunci cand iesi dintr-o relatie, mai ales daca nu esti tu acela care initiaza despartirea?

Cand te desparti de o persoana apropiata, te doare. Greseala este sa crezi ca te doare pentru ca iubesti acea persoana.

Nu pentru ca iubesti te doare. Persoana dupa care suferi nu ti-a frant inima, ci ti-a incalcat regulile si te doare pentru ca egoul si-a facut treaba neobservat pe tot parcursul relatiei, atunci cand tu erai indragostit si totul ti se parea bine si frumos. 

 

De ce dor despartirile – Cum te “lucreaza” egoul

1. Ai investit in acea relatie si nu ai primit ceea ce ai asteptat in schimbul investitiei tale

Intri intr-o relatie si investesti ceea ce ai si poti oferi la momentul respectiv.

Insa, trebuie sa fii atent din ce loc investesti.

Pentru ca daca oferi din preaplinul tau, nu vei incerca sa tragi de celalalt sa iti indeplineasca asteptarile.

Dar daca oferi din ego, te vei astepta sa primesti ceva la schimb, si tocmai asta e si motivul pentru care dai. Si, cand nu vei primi va fi vai si amar de cel de langa tine.

Atunci cand suferi din cauza ca asteptarile nu ti-au fost implinite e un semn ca ai facut lucruri pe care nu le doreai, pentru a-l manipula pe celalalt sa faca ceea ce iti doresti.

Egoul tau are asteptarea ca investitia ta sa produca rezultatele pe care le doresti.

Iti faci planuri, iti creezi scenarii si iti dezvolti asteptari.

Iar cand vezi ca asteptarile nu iti sunt implinite, esti dezamagit, te doare si te simti neputiincios.

Dar, exista o investitie mult mai importanta pe care poate o faci fara sa iti dai seama.

Pe langa timp, emotii si alte lucruri, cel mai mult ai investit in scenarii. Ti-ai facut scenarii care se destrama in fata ochilor tai iar asta doare cel mai tare: destramarea iluziei.

Pentru ca atunci cand o persoana iese din viata ta, o data cu ea ies si toate posibilele scenarii pe care ti le-ai facut cu privire la viata ta alaturi de acea persoana.

De fiecare data cand iti faci un scenariu, verifica daca el are legatura cu realitatea si de fiecare data cand simti emotii extreme, indiferent ca sunt negative sau pozitive, verifica daca nu cumva acele emotii se datoreaza in mare parte imaginatiei tale.

Dezamagirea inseamna incetarea amagirii iar cand te simti dezamagit, inseamna ca valul iluziei a fost ridicat, iar tu esti pus fata in fata cu realitatea.

Intrebarea este: in ce fel ai contribuit tu la disimularea si modificarea realitatii?

Cum te-ai pacalit pe tine insuti?

Ce povesti ti-ai spus, legandu-te doar de dorintele si asteptarile tale?

2. Piederea aparenta a controlului asupra vietii tale

O relatie iti ofera de multe ori iluzia de siguranta si de control asupra vietii tale.

Atunci cand viata asa cum o stiai se schimba brusc si fara preaviz, intervine  panica si teama de necunoscut

Cand se intampla lucruri de acest gen, nu intelegi motivele si cauti sa afli de ce lucrurile s-au intamplat asa cum s-au intamplat.

Dar, ceea ce cauti de fapt este asigurarea ca vei fi bine si ca poti controla cumva ceea ce se intampla in viata ta.

De ce am spus pierderea aparenta a controlului asupra vietii tale?

Pentru ca, oricat ne-ar placea sa credem contrariul, realitatea este ca viata este un paradox ce nu poate fi controlat.

Da, ne putem crea iluzia ca suntem in control. Si putem avea momente in care sa simtim asta.

Dar, daca stai si te gandesti, iti vei da seama ca, controlul e o simpla iluzie.

E nevoie doar de o singura secunda ca viata ta sa se schimbe radical.

Intr-o secunda viata iti poate arata ca lucrurile sau oamenii in jurul carora ti-ai construit identitatea si sensul vietii pot disparea cat ai clipi si cand esti arogant si crezi ca ti se cuvine ceva sau ca esti buricul universului, ti se va arata contrariul, ca sa inveti ca, la fel cum poti fi totul, poti fi si nimic.

Sau, viata iti poate arata ca,  chiar si dupa cea mai neagra noapte urmeaza cea mai luminoasa zi si ca lucrurile bune se intampla atunci cand te astepti mai putin.

Viata e ceva ce se intampla pentru noi, nu noua. Asta inseamna, ca tot ce se intampla este acolo sa te ajute sa evoluezi.

Treaba ta nu este sa controlezi viata. Treaba ta este sa iti asculti inima si sa ii urmezi calea.

3. Frica

Principala unealta a egoului este frica si cand spun frica nu ma refer doar la acea adrenalina ce iti inunda tot corpul, ci la un sentiment subtil, care este asemenea unui cameleon.

Frica se poate ascunde sub: stres, judecata, furie, tristete, amanare, victimizare etc

Si, principala ei treaba este sa te faca sa te simti vinovat si gresit.

Sentimentul de vinovatie vine din sentimentul ca nu esti suficient de bun asa cum esti, ceea ce inseamna ca nu meriti sa fii iubit.

E foarte posibil sa nu iti dai seama la inceput de asta, pentru ca, dupa cum ti-am spus, egoul e un maestru in a ascunde realitatea.

Dar, la o analiza mai profunda, vei recunoaste cu siguranta frica ca nu esti suficient de bun asa cum esti.

De exemplu, sa spunem ca iti este frica de singuratate, si de asta faci compromisuri in relatia ta.

Insa, in spatele temerii de a fi singur, sta teama ca nu esti suficient de bun pentru a avea pe cineva asa cum iti doresti tu, adica teama ca nu meriti sa fii iubit.

In concluzie

Acestea sunt principalele motive pentru care despartirile dor atat de tare. 

Suferinta nu este necesara insa, din pacate, ea este calea prin care majoritatea oamenilor invata.

Calea incetarii suferintei nu este calea mintii, ci a inimii.

Viata e prea scurta pentru a suferi din motive imaginate de minte si de ego.

Mintea iti va da mereu motive de suferinta si cu cat o asculti mai mult, cu atat vei suferi mai tare.

Asculta-ti inima caci ea stie de ce ai nevoie.

Pe curand,

Alexandra David

DD_3D_001

 

rsz_coperta_finala1-500x398

9 thoughts on “Trei motive reale pentru care despartirile dor ( si niciunul dintre ele nu e iubirea!)

  • August 30, 2016 at 7:17 pm
    Permalink

    Chiar daca articolul se refera la relatia de cuplu, tu sustii ca este in zadar sa ai control asupra vietii tale. Bineinteles ca nu poti detine control asupra tot ceea ce se intampla in jururl tau. Dar tu esti responsabil de ceea ce se intampla cu tine. Trebuie sa fii realist , sa constientizezi cine esti si sa te adaptezi diferitelor situatii. Daca nu te cunosti pe tine insuti nu ai cum sa evoluezi (chiar daca ai parte de anumite evenimente negative). Succesul in general (care este relativ de la persoana la persoana, fie el material sau sentimental) se datoreaza in principal controlului cognitiv si al efortului depus pentru a-ti atinge un scop. Creierul este cel care dicteaza actiunile tale . Daca reusesti sa te cunosti foarte bine pe tine insuti si vei depune efort in a-ti atinge scopurile, sunt sanse mult mai mari fii fericit decat aunci cand iti urmezi inima. Cateva lucruri se bat cap in cap in articol, in principal fragmentele unde vorbesti despre a fi realist si cel despre “urmeaza-ti inima”. Daca te lasi purtat de val, vei repeta acealeasi greseli, de aceea nu e bine sa te lasi pe seama inimii, a instinctului.

    In concluzie, preia control asupra vietii tale, nu te lasa pe baza instinctului (inimii). Descopera cine esti si fa un efort mai mare sa obtii ceea ce iti doresti .Chiar daca nu e simplu, daca esti realist si adaptabil, nu vei mai avea parte de evenimente negative asa des (cel putin din perspectiva sinelui, pentru ca fiecare privim lucrurile diferit. Astfel o despartire poate fi privit ca un aspect pozitiv in atingerea scopui de a-ti gasi un partener cu care sa poti construi ceva, pentru ca pana la urma acesta e scopul unei persoane care depune efort in aceasta directie).

    Reply
  • August 25, 2016 at 2:32 am
    Permalink

    “Viaţa e o scenă, iar noi suntem actorii ei!”
    Bună, Alexandra!
    E ceva vreme de la ultima mea vizită pe la tine…
    Abordarea ta, mi-a amintit că un actor genial, se identifică în mod conştient cu personajul şi pentru el, provocarea constă în a rămâne conştient că joacă un rol, dar a îl juca magistral…
    Am reflectat îndelung la spusele lui Shakespeare, poate şi pentru că am avut un tată actor şi am văzut lumea teatrului dintr-o perspectivă mai greu accesibilă spectatorului obişnuit.
    Pe de altă partte, dacă ai citit James Redfield, fiecare dintre noi îşi joacă drama de control, până când ajunge să descopere că e victima propriei sale născociri.
    La unii, e drept, descoperirea asta, se petrece abia pe patul de moarte…
    Oricum, povestea aşa cum ai construit-o, cred că ne aminteşte tuturor măcar de un episod din propria existenţă.
    O zi faină, tuturor!

    Reply
  • August 23, 2016 at 7:22 am
    Permalink

    Mulțumesc.
    Articolele tale mă ajută să depășesc durerea despărțirii de un om pe care l-am crezut dedicat familiei. Deși una zicea, alta făcea și am constatat că trăiam într-o mare minciună. Toate eforturile mele erau canalizate spre starea de bine în familie în timp ce el își satisfăcea fanteziile. Am suferit cumplit când am aflat că o făcea cu „cea mai bună prietenă” a mea. Acum constat că deși sunt singură nu mai sufăr la fel de mult cum sufeream stând lângă el. Sunt convinsă că nu există căsnicie perfectă dar RESPECTUL față de cel ce ți-a jurat credință și căreia i-ai jurat sprijin la bine și la greu este totul.
    Da, cred că în fiecare moment al vieții ai ceva de învățat.

    Reply
  • August 21, 2016 at 2:30 pm
    Permalink

    Bună Alexandra !Mi-a plăcut articolul tău mai ales pentru faptul că răspunde unei nevoi…aceea de a ajuta o persoană sa înțeleagă și să depășească o situatie similara.Am încercat să explic aceste lucruri pe care le-ai evidențiat atât de clar și frumos însă nu am reușit! Articolul tău mi-a dat ideea unei alte abordări practice,care sper să aducă mai multă intelepciune .
    Îți mulțumesc și iți sunt recunoscătoare pentru ceea ce mi-ai oferit.
    Cu drag,Tatiana Maxim

    Reply
  • August 21, 2016 at 10:07 am
    Permalink

    Punct ochit, punct lovit…

    Reply
  • August 21, 2016 at 8:55 am
    Permalink

    asa este ,ai perfecta dreptate,
    comentariile sunt de prisos

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *