forta iubirii

Cele mai nesabuite lucruri pe care le-am facut, au fost in numele unei iubiri despre care credeam ca poate invinge orice, pentru ca na, vorba aia, e iubire.

Daca ar fi sa aleg din aceasta lunga lista, ar castiga detasat momentele in care am insistat cu incapatanare sa continui relatii despre care stiamsi simteam ca s-au terminat de mult.

Problema era ca eu nu eram inca pregatita ca acele relatii sa se termine si mintea mea asocia avalansa de emotii ce ma cuprindea cu iubirea.

Daca imi e teama sa pierd trebuia sa fie iubire.

Daca eram toata ziua cu gandul la el, ma gandeam ca probabil ca e iubire.

Daca egoul meu ranit suferea, socoteam ca suferinta pe care o simteam are legatura cu iubirea.

Cam asa imi spuneam pe atunci. Si cam asta era iubirea despre care credeam eu ca invinge orice… daca lupti pentru ea, bineinteles.

Iar pentru mine a lupta insemna sa ma incapatanez sa obtin ceea ce egoul imi cerea, sa actionez impotriva intuitiei mele si sa las temerile sa castige in favoarea vocii inimii mele.

Ceea ce nu stiam era ca tot acel amalgam de emotii, nu avea nici o legatura cu iubirea aceea despre care credeam ca invinge orice.

Pentru ca, iubirea nu este o emotie.

Bucuria e o emotie. Tristetea e o emotie. Vinovatia e o emotie. Indragostirea e o emotie. Teama e o emotie.

Dar nu si iubirea.

Iubirea nu este o emotie, ea este o forta.

Si, iubirea este intr-adevar o forta care invinge orice dar e o forta pe care mintea umana nu o poate intelege in totalitate.

Problema este ca noua oamenilor ne place sa ridicam emotiile la rang de iubire, cand de fapt nu au nici o legatura una cu alta.

Emotiile vin si trec. Asta e natura lor. Iubirea, daca este, e mereu acolo.

Emotiile au preferinte si sunt schimbatoare, in functie de persoane, circumstante, momente etc. Iubirea e statornica si se daruieste tuturor.

Emotiile te indeamna la actiuni diferite, in functie de cum oscileaza ele. Uneori te indeamna sa ataci, alteori sa mangai. Iubirea te indeamna mereu la aceleasi lucru: compasiune.

Emotiile pot fi controlate de minte. E de ajuns chiar si un singur gand ca sa iti schimbi starea dintr-una pozitiva in una negativa sau invers. Iubirea vine din inima si nu poate fi schimbata sau influentata de minte.

Esti intr-o relatie si totul e minunat.

Gasesti in celalalt ceea ce ai nevoie si simti emotii ca bucurie, indragostire, putere, generozitate si tandrete.

Lasandu-te dus de aceste emotii ii declari celuilalt iubire ( vesnica si in fata altarului sau a ofiterului starii civile, daca se poate).

Insa, trece un timp (si va mai obisnuiti un pic unul cu altul) iar celalalt nu mai e atat de dispus sa iti implineasca nevoile si asteptarile si e mult mai concentrat pe implinirea propriilor sale nevoi si asteptari.

Si, parca in momentele de genul asta, uneori zau ca daca ai putea sa il obligi in vre-un fel sa faca ce vrei tu, mai mai ca ai face-o. Si asta si faci: incerci sa il obligi prin manipulare emotionala, reprosuri si sistemul de pedeapsa si recompensa. 

Deci, e de ajuns ca cealalta persoana sa nu iti implineasca asteptarile pentru a se transorma din centrul universului tau intr-o persoana nongrata.

Si majoritatea cuplurilor oscileaza intre aceste doua stari: pozitiva si negativa. Cand isi fac pe plac unul altuia totul e bine si frumos, iar cand isi incalca regulile relatia se indreapta spre un climat mai rece.

Iar in general regulile sunt:

  • nu ma dezamagi
  • fa-ma sa ma simt in siguranta
  • implineste-mi nevoile si asteptarile
  • accepta-ma asa cum sunt
  • iubeste-ma in cele mai rele momente ale mele

Wow! Cui nu i-ar placea o asemenea iubire? Dar oare poate un om sa bifeze toate aceste reguli mereu?

Raspunsul este nu, si aici intervine iubirea ca forta.

Iubirea ca forta

Iubirea ca forta este o iubire de natura divina si este practic, esenta noastra.

Fiecare cauta aceasta esenta, constient sau nu dar, din pacate, majoritatea cauta in locuri gresite, adica in afara lor.

Iar unul dintre locurile in care cautam cel mai mult este relatia de cuplu.

Si, gasim in omul de langa noi, un substiut pentru iubirea divina.

Cauza tuturor dependentelor este ruptura de esenta noastra.

Am scris o carte intreaga despre acest subiect, pe care ti-o recomand: Dragostea Dependenta.

Insa, pe scurt, cat suntem pe Pamant, nici un om nu va fi capabil sa ne indeplineasca toate asteparile si nevoile.

Si, totusi, punem aceasta povara in carca partenerului de cuplu si prin el incercam sa ne reunim cu divinitatea.

Iar motivul pentru care facem asta este pentru ca simpla idee de divinitate ne sperie prea tare mintea, care nu poate intelege si incearca sa rationalizeze ceea ce este sacru.

Asa ca preferam sa ii punem in carca unui om (ca si noi) povara de a ne oferi o iubire neconditionata, de natura divina.

Iar, mintea noastra, ii pune “ omului ales” un set de reguli, pentru a se asigura ca primeste iubirea dupa care tanjeste.

Aceste reguli sunt un test menit sa iti ofere siguranta ca esti iubit.

Intrebarea este: poti sa iti oferi tie insuti ceea ce astepti de la altii?

Iti poti oferi iubire neconditionata?

Te poti accepta asa cum esti, chiar si in cele mai rele momente ale tale?

Ai compasiune fata de tine atunci cand gresesti sau cand nu obtii ceea ce ti-ai propus?

Pentru a avea o relatie implinita trebuie in primul rand sa realizam ca suntem oameni si sa nu cerem altuia ceea ce nu putem face noi nici macar pentru noi insine, dapai pentru altul.

De la emotie la forta

Trecerea de la emotie la forta se face tot cu ajutorul celor de langa tine.

Emotiile se invart in jurul tau si in jurul a cum percepi ca te influenteaza actiunile altora sau anumite lucruri ce se intampla – daca iti dauneaza sau daca sunt in avantajul tau.

Iubirea in schimb nu se invarte in jurul tau si a intereselor tale. Ea este despre altii. Este despre recunostinta. Este despre cum poti ajuta pe cei din jurul tau. Este despre compasiune si iertare. 

Problema este ca multi confunda iertarea si acceptarea cu toleranta. Una este a accepta si alta este a tolera. Pot sa accept un comportament, pot sa accept ca incerci sa ma manipulezi ca sa obtii ceea ce vrei dar asta nu inseamna ca si tolerez si ma las manipulat.  

Cu totii suntem capabili sa iubim si cu totii meritam sa primim iubire, atat timp cat iesim din mentalitatea “eu eu eu” si nu confundam iubirea cu atentia, cu a ni se face pe plac, cu toleranta si cu “ daca nu face aia, inseamna ca nu ma iubeste”.

Iubirea inseamna sa iesi din mintea ta condusa de ego care isi vede doar propriile interese.

Si abia atunci vei vedea cat de extraordinara e viata si cat de multe lucruri ai pentru care sa fii recunoscator, cat de multe ai primit dar nu ai vazut pentru ca erai prea ocupat sa vezi ce iti lipseste si ce nu iti convine.

Abia atunci vei putea pune bazele unei relatii de cuplu care chiar sa aiba sanse sa fie una fericita, si nu a uneia care doar sa mimeze fericirea.

Pe curand,

Alexandra David

P.S. Daca iti doresti ca urmatorul articol sa fie despre diferenta dintre acceptare si toleranta, lasa-mi mai jos un comentariu cu o situatie in care ai tolerat un comportament cu care nu ai fost de acord. 

DD_3D_001

 

rsz_coperta_finala1-500x398

 

 

 

 

5 thoughts on “Cum sa transformi iubirea dintr-o simpla emotie intr-o forta

  • August 31, 2016 at 7:44 pm
    Permalink

    E cel mai tare lucru pe care l am citit legat de iubire si relatii de cuplu.
    Multumesc, doresc sa cumpar cartea Dragostea Dependenta.
    Unde si de unde o pot achizitiona?

    Reply
  • August 31, 2016 at 1:43 pm
    Permalink

    Buna ziua,

    De cativa ani tolerez comportamentul de alcoolic al tatalui copilului meu. Nu pot sa spun ca se imbata in fiecare zi, dar pot sa spun ca se ameteste in fiecare zi – doza fiind de 6 beri la 500 ml/zi.
    A fost si mai mult in trecut, dar in prezent aceasta este cantitatea. Copilul (4.5 ani) inca nu comenteaza, dar cand era mai mic ma intreba: “Mami, esti suparata ca tati bea bere multa?”

    Desi nu-mi place si parca in fiecare zi ma indepartez mai mult de el, am acceptat de dragul copilului, care il iubeste si de ce sa nu recunosc ca si el isi iubeste copilul.

    Si ar fi mai multe de povestit, dar fiind pe subiect, mi-am zis ca ar fi bine saspun si atat!

    Cu stima,
    Monica

    Reply
  • August 31, 2016 at 12:08 pm
    Permalink

    Minunat articol! Profund, plin de sensuri.
    Multumim mult pentru el.

    Numai bine,
    Valentina

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *