ego-balloon

Mi-am dat seama de mica ca sunt egoista.

Pana acum vreo patru ani nu m-a deranjat lucrul asta, ba dimpotriva, chiar ma mandream cu el, pentru ca consideram ca egoismul meu e unul sanatos si ca orice om trebuie sa isi vada mai intai de toate propriul interes.

Sunt si o persoana extrem de sincera si egoismul in combinatie cu sinceritatea, ma facea sa spun ceea ce gandeam, in orice circumstanta, fara sa imi pese de perspectiva celuilalt.

Daca ma deranja ceva, ziceam fara sa stau sa analizez situatia si sa caut sa vad partea mea de vina.

A inceput sa ma deranjeze aceasta combinatie in momentul in care mi-am dat seama ca de multe ori eram nedreapta cu cei pe care sustineam ca ii iubesc.

Dandu-mi seama de asta, mi-am dorit sa ma schimb si am cautat ajutor in vechile mele prietene ce mi-au fost mereu aproape: cartile.

Din momentul in care am decis sa fac ceva pentru a ma schimba mi-au cazut in mana carti precum: Puterea prezentului, Cartea despre ego si Un pamant nou.

Prin aceste carti, mi-am dat seama ca problema mea era ca ma lasam condusa de ego si ii ascultam vocea fara sa pun la indoiala ceea ce imi spune. 

Apoi, am realizat ca acest ego ma ataca si pe mine de fiecare data cand avea ocazia. Cum vedea ceva ce nu ii convenea, cum se grabea sa emita judecati de “valoare” la adresa mea.

Sunt sigura ca nu toti avem aceeasi doza de egoism si modul si masura in care suntem influentati de ego sunt diferite pentru fiecare.

Insa, sunt la fel de sigura ca, cu totii la un moment dat am fost atinsi de acea mica voce din capul nostru, care pe masura ce o ascultam devenea tot mai puternica.

Acea voce care iti spune ca nu esti bine asa cum esti si ca, ca sa fii fericit, trebuie sa ti se intampla anumite lucruri sau ceilalti ar trebui sa se comporte intr-un anumit mod.

Acea voce care nu este niciodata multumita si satula.

Acea voce care te indeamna sa fii impulsiv, gelos, rautacios si sa spui lucruri pe care nu le consideri de fapt adevarate.

Acum, imagineaza-ti un copil care vine la tine si iti spune tot ce iti spui tu tie insuti.

Imagineaza-ti ca acest copil se judeca si se uraste pe sine la fel cum tu te judeci pe tine insuti.

Ca se judeca pentru felul in care arata, pentru tot ceea ce isi doreste si nu obtine, pentru tot ceea ce a pierdut sau pentru tot ceea ce nu are curaj sa faca.

Ce i-ai spune acestui copil?

Egoul este asemenea unui copil in momentele sale de absurditate . El nu stie, el doar vrea. El nu sta sa analizeze sau sa isi puna intrebari, ci trage direct concluzii si actioneaza impulsiv bazandu-se pe ele.

Egoul are o parte pozitiva si una negativa.

Partea negativa e insetata sa detina controlul si se panicheaza cand simte ca il pierde, facand tot felul de lucruri nebunesti pentru a pastra in continuare iluzia sa, este partea care judeca ( pe tine si pe altii), este partea care are pretentii si care ia tot ce se intampla personal si dramatic.

Partea pozitiva este un ego care are stima de sine si care a inteles ca e in regula sa nu fii in control, pentru ca, controlul in acest paradox numit viata este o simpla iluzie. Partea pozitiva a egoului e dispusa sa asculte si sa se autoanalizeze.

Pe scurt, partea pozitiva este determinarea, onoarea, integritatea, sensibilitatea si stima de sine iar partea care iti da batai de cap este incapatanarea si mandria.

Majoritatea oamenilor oscileaza intre cele doua parti iar partea negativa ii face sa sufere.

Dar cum ne educam egoul? Astfel el incat sa nu ne mai strice relatiile si sa nu ne faca sa suferim?

Acum, vreau sa te gandesti ce i-ai spune unui copil care sufera din cauza egoului sau? Cum l-ai indruma si care crezi ca ar fi cea mai buna metoda?

Ai tipa la el sau l-ai corecta cu blandete?

Te-ai napusti asupra lui de fiecare data cand face ceva gresit sau ai incerca sa ii explici?

L-ai judeca si l-ai blama sau l-ai trata cu compasiune si iubire?

Daca l-ai judeca si l-ai trata cu asprime copilul se va simti ranit si ori va continua cu incapatanare ori se va retrage intr-un colt speriat, actionand din umbra.

Daca il tratezi cu blandete si iubire, ai sansa de a te imprienteni cu el si de a-i corecta comportamentul.

Mintea care minte

Captură de ecran din 2016.07.22 la 00.06.19

Egoul se afla in minte si comunica cu tine prin gandurile tale. Atunci cand se simte atacat sau ranit iti transmite ganduri prin care isi exprima durerea.

Insa, asemenea unui copil, de multe ori spune lucruri fara sens sau lucruri pe care doar le presupune dar nu le stie.

Nu o face pentru ca este rau, ci pentru ca acesta este nivelul sau de dezvoltare la care se afla, si asa percepe el lucrurile de la acel nivel.

Intrebarea cheie este: cat de mult iei in serios ce iti spune mintea ta ?

Ai constant cu tine, in orice moment in care esti treaz, o voce care iti vorbeste. Si, pentru ca doar tu auzi aceasta voce, crezi ca tot ceea ce iti spune este adevarat.

Aceasta voce isi da cu parerea despre orice: despre ce fac altii, despre ce faci tu, despre cum ar trebui sa fie lucrurile si ce ar trebui sa se intample in viata ta, si, nu in ultimul rand, despre cum ar trebui sa se poarte ceilalti cu tine.

Cel mai simplu mod de a te elibera de aceasta voce este sa o privesti obicectiv si sa verifici cu realitatea ceea ce spune, inainte sa o lasi sa iti afecteze emotiile.

Daca o privesti obiectiv, vei vedea ca multe din lucrurile pe care le spune sunt rezultatul unui ego ranit si daca actionezi dupa cum iti dicteaza egoul tau ranit, iti vei face rau tie atat tie cat si celor din jurul tau.

In urmatoarele doua articole voi scrie detaliat despre partea negativa si pozitiva e egoului: cum arata ele, ce le activeaza si cum le poti stapani.

Pana data viitoare, am rugamintea sa imi spui mai jos la comentarii ce anume te face cel mai mult sa suferi in momentul de fata?

 

Cu drag,

Alexandra David

6 thoughts on “Cum sa scapi de vocea critica din capul tau

  • July 27, 2016 at 7:06 pm
    Permalink

    Mă necăjesc dacă vreun gând sau mai multe mă păcălesc uneori să le dau atenție și încep apoi să fac scenarii , să-mi imaginez grozăvii. Mulțumesc pentru tot ajutorul tău prețios !

    Reply
  • July 26, 2016 at 8:26 pm
    Permalink

    “Ce-ul” ma face sa sufar, intrebarea in sine; intrebarile provin din frica(gand).
    Renuntarea la ganduri limpezeste mintea si se vede informatia exact ca in oglinda unei ape linistite.
    Ce am observat, este ca ego-ul intotdeauna vrea sa rezolve ceva ca sa simta ca traieste, si cand nu mai are ce(cand dispare “trebuie”), se apuca de trimis ganduri cu probleme ca sa aiba iar ce rezolva.
    Ori imipun atentia pe prezentul continuu, ori pe gand.
    Ori respir eu, ori ego-ul(gandul) imi taie din respiratie: am observat ca ego ataca respiratia inainte sa trimita ganduri care ii “trebuie”… doar cu creierul oxigenat poti gandi corect.
    🙂

    Reply
  • July 25, 2016 at 3:43 pm
    Permalink

    Cel mai mult ma face sa sufar lupta dintre minte si suflet, sentimente.

    Reply
  • July 24, 2016 at 3:30 pm
    Permalink

    Da asa este Alexandra, eu sunt asa, si Poate mai rau. Imi este frica cred ca pierd timpul sa explic oamenilor cu care am discutii , si timpul stiti , este pretios! Si ma mai enerveaza orice nerespectare de reguli, lipsa punctualitatii, lipsa sau deviatul de la cuvintul dat! E ceva mai puternic decit mine! Multumesc!!!

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *