iarna

E inceput de iarna si acum cateva zile a nins in Bucuresti pentru prima oara iarna asta.

A nins cu fulgi mici si rari la inceput dupa care au prins cat mai mult curaj iar spre seara fulgii dansau in ritm alert in lumina becurilor.

Prima ninsoare a gasit multi oameni entuziasmati, bucurosi ca ninge.

In timp ce ma uitam pe geam, mi-am dat seama cat de mult uraste fiinta umana montonoia si rutina. Si, paradoxal, cu toate ca o uraste, cade pe nesimtite in ea si se complace.

Dupa 3 luni de iarna si ninsoare, abia astepti sa scapi de zapada. Aceeasi fulgi care acum te entuziasmeaza si te bucura, peste 3 luni vor fi ca niste musafiri nepoftiti.

Atunci vei astepta cu dor soarele, caldura, primii ghiocei, primii muguri ai copacilor. Atunci te va entuziasma primavara, nu venirea iernii si a zapezii.

Asa sunt inceputurile de obicei….fericite si binevenite.

Insa cand iti e servit acelasi inceput dimineata, la pranz si seara nu mai ai aceeasi pofta si din miraculous se transforma in obisnuit.

In martie, daca ninge, in loc de “Ningeeeee” te vei gandi “ Vai, iar ninge!!”.

Nu ne place rutina si totusi ne lasam ademeniti de ea. Vrem altceva dar totusi ramanem unde suntem. Din teama. Din obisnuinta. Din alte mii de scuze atent elaborate pentru a ne minti cat mai bine posibil.

Ma uit in jurul meu si ma doare sa vad oameni care sunt inrobiti de viata de zi cu zi, de rutina ei. Viata lor e un sir de zile care seamana anost de mult intre ele.

Oameni care, desi au un potential imens in ei, nu si l-au descoperit si asteapta sa vina ceva sau cineva sa le umple viata de magie, de farmec, de bucurie. Sau unii care nici nu mai asteapta, nu mai spera, s-au resemnat. Nu mai vad nici o luminita la capatul tunelului. Si-au asumat pe deplin rolurile pe care le joaca in scena vietii : de parinte devotat, de partener credincios, de angajat constiincios.

Zilele curg parca trase la indigo. Scenariul perfect: scoala, un job bun, un salariu rezonabil, o casatorie, un copil, 2 excursii pe an, cateva iesiri in weekend eventual si…cam atat.

Pentru asta crezi ca ai venit pe Pamant? Asta crezi ca e scopul tau maret, misiunea ta de indeplinit?

Si ma doare si mai tare pentru ca stiu ca in fiecare din acesti oameni exista maretie. Si ca este posibil ca viata lor sa arate diferit.

Viata este mai mult decat vedem, noi suntem mult mai mult decat ceea ce vedem in oglinda si decat ceea ce putem cuprinde cu mintea.

Potentialul nostru poate ajunge mult mai departe decat un scenariu de viata stabilit dinainte de a te naste. Tu poti face mai mult decat sa te incadrezi in niste tipare trasate de societate, care oricum nu iti vor aduce nici fericire, nici implinire.

Insa, asa ne-au facut sa credem. Traim cu credinta ca un job bun, o familie, o casa, o excursie intr-un loc indepartat, ne va aduce implinirea sau fericirea. Si cand le avem vedem ca nimic nu s-a schimbat. Si inventam alte lucruri despre care credem ca ne vor aduce fericirea. Si tot asa, intr-o goana nebuna, ratand estentialul si invartindu-ne in cerc, ajungem la batranete si realizam ca a trecut timpul si noi nu am trait dupa propiile reguli, ci dupa regulile altcuiva.

Nu ar fi mai bine sa ne trezim cat mai avem timp sis a ne indreptam spre ceea ce ne face cu adevat fericiti?

Ce inseamna sa fii cea mai buna varianata a ta ?

Cum sa iesi din capcana rutinei si anostului si sa trezesti la viata cea mai buna varianta a ta - Personalitatea | Indrazneste sa fii tu!

Exista  in noi ceva mai adanc decat noi insine, cum spunea Fericitul Augustin.

Sa fii cea mai buna varianta a ta inseamna sa traiesti la potentialul tau maxim. Sa traiesti la potentialul tau maxim inseamna sa te pui in slujba maretiei din tine.

Potentialul tau maxim inseamna sa dai ce e mai bun din tine, sa ajungi in forma ta cea mai buna.

Cu totii ne putem atinge cea mai buna varianta, insa nu multi din noi o facem.

Ne impiedicam in viata de zi cu zi, in rutina ei si in problemele care apar si uitam de maretia din noi.

Cea mai buna varianta a ta pare ca pierde in lupta cu banii, cu relatiile, cu toate problemele vietii.

Avem in noi asta, simtim ca putem fi mai buni decat suntem. De asta nici nu ne multumim cu ceea ce avem. De asta vrem sa fim mai buni, sa avem mai multi bani, relatii mai bune, un job mai bun, sa facem lucruri mai marete.

Si ne luptam cu noi insine si cu viata pentru asta.

Deci, exista in noi dorinta de a ne atinge potentialul maxim, de a fi cea mai buna variant a noastra.

Doar ca aceasta dorinta nu este canalizata spre lucrurile potrivite si cu adevarat importante.

Desi uneori simti ca daca ai avea anumite lucruri, sau ai intalni pe cineva care este asa cum ai visat, sau daca ai avea jobul pe care ti-l doresti, viata ta ar fi alta, tu ai fi alta persoana, mai buna si mai fericita.

Nu mai astepta sa ti se intample ceva ca sa incepi sa iti traiesti viata.

Pentru ca o data ce vei obtine ceea ce vrei, vei vrea alte lucruri si vei avea acelasi sentiment ca ele te vor implini si iti vor umple viata.

Si in felu asta iti risipesti energia, pe lucruri care le vei obtine oricum, si nu iti mai ramane deloc energie pentru ceea ce este important.

Poate vei gandi ca banii sunt mai importanti, sau o relatie, sau familia.

Ele sunt valori mai intai de toate. Valori dupa care ne ghidam in viata. Pentru unii sunt mai importanti banii, pentru altii iubirea.

Insa, pe langa faptul ca sunt valori care iti ghideaza pasii si alegerile, ele mai sunt si consecinte. Consecintele a ceea ce esti.

Cand te indrepti spre cea mai buna varianta a ta, celelalte lucruri vor veni de la sine. Totul se va aseza la locul sau, ca intr-o piesa de puzzle. Fiecare piesa isi va lua locul.

Ele vor veni ca o completare la fericirea si implinirea ta, nu ca fericrea si implinirea insasi.

Calea pentru a trezi cea mai buna varianta a ta la viata

Cum sa iesi din capcana rutinei si anostului si sa trezesti la viata cea mai buna varianta a ta - Personalitatea | Indrazneste sa fii tu!

Viata fiecaruia are un termen. Nu stii cand va sosi acel termen si tocmai de asta iti permiti sa amani lucrurile cu adevarat importante. Pentru ca ti se pare ca mai ai timp.

Dar daca ai sti cat ai mai avea de trait, ce ai schimba in viata ta? Poate ai renunta la lucrurile care te le faci pentru ca asa trebuie,  poate ai face mai multe lucruri care iti plac, poate te-ai dedica visurilor tale si ai realiza cat de marunte sunt de fapt problemele de zi cu zi.

Cand tragi linie conteaza ce lasi in urma ta, ce faci pentru cei din jurul tau, cu ce lasi lumea mai buna. Restul e nimic in fata timpului.

Calea spre cea mai buna varianta a ta este misiunea ta personala, visele tale, idealurile tale.

Pentru ca doar ele iti vor da energie si te vor anima sa te audodepasesti.

Prin asta poti face lumea mai buna si pentru asta ai venit pe Pamant. Ca sa iti implinesti misiunea, visele, sa iti atingi idealurile si sa iti aduci contributia in lume prin ele.

Cum iti poti indeplini misiunea, cum poti lasa o lume mai buna daca nu  daruindu-le ceilalti roadele talentelor tale naturale, roadele vocatiei tale?

Am vazut oameni care isi cunosc vocatia, dar nu o practica apentru ca nu au timp sau pentru ca le e frica ca nu vor reusi sa traisca din ea.

Stiu oameni care amana lucurile la care sunt talentati si care le face placer pentru zile mai libere, cand vor avea mai putine griji si mai multi bani. La monetul potrivit. Dar momentul potrivit nu exista. Acum e cel mai potrivit moment ca sa din viata ta o opera de arta.

Daca amani de pe o zi pe alta s-ar putea sa iti ratezi scopul vietii.

Misiunea mea este sa le arat oamenilor care vor mai mult de la viata ca prin autocuoasetere au puterea sa isi schimbe cursul vietii, sa iasa din mediocritate si sa fie stapanii propiului destin.

Visul meu este sa ajut cat mai multi oameni sa faca asta.

Idealul meu este sa infiintez o scoala in care materiile principale sa fie descoperirea vocatiei, depasirea propiilor limite, eliminarea convingerilor negative, asumarea responsabilitatii.

Si lupt in fiecare zi sa le implinesc. Si cu fiecare zi ce trece simt ca ma aflu cu un pas mai aproape.

Nu ne putem descoperi si urma misiunea, nu ne vom putea implini visurile, decat urmandu-ne vocea interioara, depasindu-ne limitele, tintind spre idealuri inalte si dedicandu-ne lor. Asta este calea spre cea mai buna varianta a ta.

Iar cea mai buna varianata a ta ii va inspira pe ceilalti sa fie cea mai buna varianta a lor.

Cea mai buna varianta ta inseamna sa iti lupti sa iti implinesti idealul.

Doar un om care face ceva ca sa reuseasca in ceea ce viseaza ii poate inspira pe altii sa faca la fel.

Nimic nu se va implini de la sine. Nu te vei trezi intr-o dimineata fiind cea mai buna varianta a ta si nefacand nimic pentru asta.

Si nu vei deveni cea mai buna varianta a ta amanand de pe o zi pe alta.

“Cate lucruri nu visam in taina? Cate planuri nu ne facem, pentru ca apoi sa le ucidem din lene, delasare, lipsa de consecventa sau preocupari zilnice? Stim ca putem face si altceva decat ceea ce ne asigura traiul zilnic, dar ne e frica sa ne exprimăm, ne e frica de gura lumii sau, pur si simplu, ne e frica de un esec dureros .” Mihaela Radulescu

Priveste catre oamenii pe care ii admiri. Ce iti inspira? Forta? Putere? Curaj? Bunatate? Iubire?

Este puterea exemplului lor care te face sa vrei sa fii mai bun decat esti, care te determina sa actionezi si sa te autodepasesti.

Cu totii avem vise. Unii le avem inca din copilarie. Altii le-am deslusit pe parcursul vietii.

Cu totii avem o misiune pe acest Pamant. Daca nu stii inca care este nu inseamna ca ea nu exista. Inseamna doar ca te-ai adancit prea mult in ceea ce iti cere societatea si in planurile ei pentru tine si nu ti-ai ascultat destul de atent vocea interioara.

De cele mai multe ori ne impiedicam in rutina vietii si uitam pentru ce suntem aici. Uitam si sa ne mai indreptam ochii si gandurile spre noi, spre ceea ce vrem de fapt, spre ceea ce simtim. Uitam sa indraznim sa mai visam.

Si ne uitam la cei care si-au implinit visele cu admiratie sau cu ura. Crezand ca au dat peste un noroc chior si plangandu-ne ca pe noi ne-a ocolit norocul.

Iar in timpul in care tu te victimizezi, altii lupta. Pentru ca au invatat deja ca doar ei isi pot fabrica norocul.

Vreau sa stiu despre tine: care este visul tau, care este misiunea ta, care iti este idealul?

Pe curand,

Alexandra David

A APARUT CARTEA DRAGOSTEA DEPENDENTA! PENTRU MAI MULTE DETALII CLICK PE IMAGINE 

DD_3D_001

7 thoughts on “Cum sa iesi din capcana rutinei si anostului si sa trezesti la viata cea mai buna varianta a ta

  • December 6, 2013 at 6:28 pm
    Permalink

    Daca am sti cand ne vine sfarsitul sunt sigura ca multi dintre noi ar face o baie ,ar imbraca hainele cu care ar vrea sa fie pe celalalt taram si ar aprinde o lumanare.Ar fi scutiti cei din jurul nostru de aceasta corvoada.Din pacate nu toti avem aceasta tarie a taranului roman care stie exact ca tot ce se naste va muri.Nu stiu daca putem sa aruncam in spinarea comunismului nerealizarile vietii noastre.Cred ca da, pentru ca dupa al ll lea razboi toate merg deandoaselea in tara,avem conducatori diletanti si nesabuiti(adica menegeri prosti)care nu doresc decat binele lor.Tin minte ca dupa asa zisa revolutie mama ne povestea ca prin 1956 a fost un festival al tineretului din blocul comunist.Si a intrat populatia intr-o foamete in iarna de nu se mai gaseau solutii.Si bunica ne trimitea de la tara alimente si cand mama ne facea un piure nu avea nici ulei sa ne puna in cartofi si din cauza lacrimilor pe care le varsa de obida sara cartofii in asa un hal ca nu mai puteam sa-i mancam.Eu am fost invatata ca trebuie sa invat ,sa muncesc ,sa fac copii( maritata fiind ca altfel ce ar fi spus lumea?)si asa mai departe.Tin minte ca de mica eram apostrofata :,,sa nu mai visez la cai verzi pe pereti,,acum cu mintea de acum mi se sfaramau visele,nu?.Acum voi iesi la pensie.Ce voi face cu timpul meu?sunt vaduva ,copii imi sunt plecati,(ne vedem de 2-3 ori pe an)…..Iar eu care vreau sa fac bine celor din jurul meu nici macar nu stiu cui sa ma adresez.In sfarsit…..Cei care aveti copii mici va rog sa nu le sfaramati visele si sa-i lasati sa faca ce vor(asta nu inseamna sa-i indemnati sa consume droguri)Sa-i faceti oameni dar sa aveti si grija de voi.Si pentru ca suntem in luna sarbatorilor sfinte ar fi cazul sa inchei intr-o nota optimista ,sa va indemn la fapte bune sa ne gandim si la atii mai putin norocosi si sa incercam sa le aducem un zambet si o speranta.CRACIUN FERICIT TUTUROR OAMENILOR DIN ACEASTA TARA SUPERBA, dar prost condusa.Credeti ca putem schimba ceva?CRACIUN FERICIT.

    Reply
    • December 7, 2013 at 8:04 pm
      Permalink

      Suferim fiindca am trait pe vremea comunistilor sau daca nu noi, parintii nostrii si ei au invatat asa bine sa distruga visele copiilor. Eu sunt un “copil” caruia parintii au stiut sa-i distruga foarte bine visele. La ora actuala nu mai stiu nici ce sunt, nici ce vreau, iar visele ce erau o data, nici nu stiu daca mai sunt, au fost, sau mai pot face ceva cu ele. S-ar putea spune ca incercam sa cautam scuze si sa acuzam pe oricine dar nu pe noi, dar cand parintii iti distrug visele spunandu-ti ani de zile, de cand esti mic, ca nu esti bun, ca nu e bine ce faci, ca altul e mai bun, altu are note mai bune, altu poate , atunci chiar ajungi sa-l crezi. Voi suferi cata viata mi-o mai da D-zeu, dar nu mai e nimic de facut, raul e infaptuit si la varsta mea (nu foarte mare, dar..) mai greu poti schimba mentalitatea. Articolul e frumos si cu mare dreptate, dar stii…si in trafic, cand esti cu masina si faci accident….daca faci din vina ta, regreti, te vaiti, te doare, dar a doua oara nu se mai intampla. Dar ce te faci cand vine altu peste tine vrute nevrute, cand te buseste altu, atunci e mai nasol. Te vaiti, te doare, dar te ridici si mergi mai departe, un alt prost ti-a facut viata amara, dar cand se intampla frecvent, ajungi sa nu mai poti sa tii piept la probleme, sa te saturi si in final sa renunti. Eu n-am renuntat inca, dar sunt cu un pas in groapa renuntarii. Mi-e greu sa-l ridic de acolo, ca doar altu e mereu mai bun, iar eu nu sunt in stare sa fac ce face altu. Asta am invatat de la cei care se numesc parinti si care ar fi trebuit sa aiba grija de mine. Ii iert, ii iubesc, ii inteleg, dar …..pacat. Asta e.

      Reply
  • December 3, 2013 at 11:06 am
    Permalink

    Foarte, foarte bun articol!!!Felicitari si multumiri pentru el!!

    Pe mine m-a facut foarte fericita numai citindu-l pentru ca mi-am regasit pasii mei de autocunoastere in el.

    Cere mult efort sa te autodepasesti, sa devii cea mai buna varianta a ta( expresia mi-a placut foarte mult).

    Cred ca cei care au norocul sa citeasca acest articol se vor bucura la randul lor asa cum am facut-o si eu.

    Daca sunteti menita sa aduceti bucurie celor din jur si sa ii stimulati catre un progres interior, vocatia este cu siguranta aflata.

    Va doresc numai bine!

    Cu drag,

    Valentina Barbieru

    Reply
  • December 2, 2013 at 7:36 pm
    Permalink

    “Dar daca ai sti cat ai mai avea de trait, ce ai schimba in viata ta?”… E bine sa ne punem intrebari de genul asta, sau si mai rau, ar fi bine sa cunoastem raspunsul la asa ceva? Imi cam suna a конец фильма.

    Reply
    • December 2, 2013 at 9:18 pm
      Permalink

      Nu vrem sa stim si nici nu avem cum sa stim cat vom avea de trait. Intrebarea nu are ca raspuns durata vietii ci CUM ne folosim timpul pe care il avem 🙂

      Reply
  • December 2, 2013 at 2:36 pm
    Permalink

    Buna Alexandra,

    Visez sa fac tot felul de chestii dar pe langa bani, ma opresc in “ceilalti”, in doirintele si asteptarile lor, sa nu ii ranesc, sa nu sufere ca si asa au deja o viata grea. Desi gandesc ca ar tb sa facem ceea ce ne dorim, nu reusesc sa trec de parinmti, frati, familie in general. Imi doresc sa le pot oferi eu totul sau macar o parte din tot dar ma blochez.Stiu ca pot, sunt o persoana ambitioasa dar am trecut prin situatii legate de probleme de sanatate si am inceput sa ii vad altfel, sa ii apreciz, sa ma dedic lor.Vreau sa scap de asta sa pot face ceva pt mine ca sa pot face ceva pentru ei, dar pur si simplu m-am blocat.Mi se pare ca nu stiu sa fiu decat ori eu ori ei.
    Pfff acuma ca ti`am scris mi-am dat seama de adevaratele mele probleme.A meritat.

    Te pup zi frumoasa!

    Reply
  • December 2, 2013 at 12:10 pm
    Permalink

    Superb articol, Alexandra, ai miscat ceva in mine! Citesc “Puterea prezentului”, de Tolle, si acest articol parca a ajuns la mine la momentul potrivit, pentru a intari ceea ce am inceput sa le simt. Ai dreptate in fiecare fraza; si eu am maretie, visuri, o misiune. Depinde doar de mine sa incept sa lupt pentru ele.
    Multumesc pentru articol!

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *