Oglindirea proiectiile

Soarta sau destinul sau poate chiar propia persoana ne pune inaintea unor situatii in care trebuie sa alegem. Trebuie sa alegem daca ramanem sau plecam, daca e bine sau rau ce facem, daca suntem tari sau slabi, daca luptam sau cedam, daca invatam sau ignoram.

Din pacate de multe ori oamenii se feresc sa faca alegeri, pentru ca le e frica de consecinte si pentru ca le e frica sa isi asume greselile, in caz ca vor avea loc. E mai usor sa spui ca timpul le rezolva pe toate si ca mai devreme sau mai tarziu va aparea o solutie. E mai usor sa gasesti scuze decat sa iei o decizie sis a mergi in directia aia, e mai usor sa stai decat sa te apuci de treaba si e mult mai usor sa cauti justificari decat sa infrunti un adevar care doare.

Si la urma urme ce te poate scapa mai repede de o greseala si ce te poate absolvi mai bine de consecinte decat o scuza frumos ambalata?

Dai vina pe altii

Mereu am spus si o repet: scuzele sunt pentru cei care nu au curajul si taria sa isi asume responsabilitatea. Daca eu acum nu am chef sa ma duc la sala, in loc sa admit ca sunt o lenesa si ca prefer sa fac orice altceva decat sport ( ceea ce m-ar indeamna in subconstient sa iau masuri ) prefer sa caut scuze de genul: nu am timp azi, lasa ca merg maine, acum sunt obosita, am avut o zi grea. Si uite asa imi fur singura caciula, dupa cum bine spune o vorba din popor.

Este mult mai usor sa gasim scuze decat sa ne analizam profund, sa vedem unde gresim si sa ne schimbam. Este mai usor sa traim inconstient decat sa ne asumam alegerile. Este mai comod si mai linistitor sa dam vina pe altii decat pe noi. Insa nu putem duce un trai inconstient la nesfarsit. Nu putem trece prin viata mai mult dormind, cu simturile anesteziate, refuzand sa ne trezim la realitate si lasand viata sa treaca pe langa noi. De fapt putem, dar e pacat, pentru ca pierdem beneficiile unui trai constient, ceea ce inseamna sa fim vii cu adevarat, sa nu trecem prin viata fara rost si fara sens ca niste robotei ghidati de o telecomanda.

Cati dintre noi ne ghidam dupa vocea interioara? Cati dintre noi facem alegeri care sunt in armonie cu fiinta noastra, fara sa ne lasam influentati de societate? Cati dintre noi petrecem timp pentru a ne cunoaste cu adevarat, in profunzime? Cati dintre noi reflectam la cine suntem?

Cu totii credem ca ne cunoastem foarte bine insa nu e deloc asa. Sunt atatea de descoperit in fiinta noastra si ignoram o lume atat de bogata si care are atat de multe sa ne dea, incat daca ne-am descoperi cu adevarat nu am mai avea nevoie de nimic din exterior pentru ca tot ce avem nevoie se afla deja in noi. Asa am fost construiti. Dupa cum spunea Jung, cine se uita in interior se trezeste.

Cum ne cunoastem mai bine

Cunoasterea de sine

Din fericire avem un instrument extraordinar pentru a ne cunoaste mai bine si pentru a vedea cine suntem cu adevarat. Un instrument care ne arata exact ce trebuie sa stim insa care poate fi foarte usor ignorat si pe care cei mai multi il ignora. Este vorba de o unealta nepretuita, de care te poti folosi pentru a deveni constient, pentru a te cunoaste in profunzime, atat cu bune cat si cu rele si care daca stii cum sa o folosesti iti poate trezi in tine puteri nebanuite.

Unealta magica despre care iti spun este o usa cu o oglinda pe ambele parti. Este usa ce desparte lumea ta interioara de cea exterioara. Si aceste doua lumi se oglindesc una pe alta. Ceea ce este in exteriorul tau e o oglinda imensa a ceea ce este in interiorul tau si invers. Daca in exterior gasesti haos inseamna ca e timpul sa te retragi in tine si sa vezi cum stau lucrurile si ce poti face si daca in interior este armonie, acest lucru se va reflecta si in realitatea ta exterioara.

Tot ce vedem in jur este proiectia noastra interioara, toate emotiile si sentimentele ce le simtitm in interior si credem ca se datoreaza unor surse externe, isi au de fapt originile in adancul fiintei noastre.

Daca suntem invidiosi pe vecinu ca are o casa mai frumoasa, daca ne enerveaza un apropiat care doarme prea mult si e prea lenes, daca suntem iritati ca cineva a intarziat la intalnire si ne-a lasat sa asteptam, daca parintii sau copii ne supara cu diverse comportamente, e semn ca trebuie sa cautam raspunsurile in noi.

Cand lenea te enerveaza, gandeste-te in care parte a vietii tale esti lenes si delasator. Ce proiect ai lasat in stand-by? Sper sa nu fie vorba de proiectul vietii tale, de desavarsirea si dezvoltarea ta ca om.

Daca nu iti place sa astepti, gandeste te in care parte din viata ta te lasi asteptat si nu estii prezent total, ce amani in viata ta. poate ai un vis care inca nu ti l-ai implinit si spui ca astepti momentul potrivit.

Lumea exterioara e un bun prilej de a ne cunoaste pe noi si de a vedea de ce anume fugim, ce ne macina si pe ce trebuie sa insistam in interiorul nostru. Ma suparau teribil oamenii slabi, care nu aveau caracter puternic si care se pierdeau repede cu firea. Apoi am realizat ca ceea ce ma enerveaza de fapt este ca si eu am uneori acest comportament slab si delasator, de obicei inainte sa fac ceva care stiu ca nu e usor de facut, ma apuca o stare de lene si amanare pe care eu o percep a fi slabiciune de caracter. Pana cand intr-un moment zic stop si ma apuc de treaba. Dar in momentele dinainte sunt ca o leguma si asta ma scotea din sarite.De asta nu suportam oamenii slabi, pentru ca imi aminteau de propia mea slabiciune, pe care nu eram dispusa sa o recunosc, sa o vad. Preferam sa o ignor si sa astept sa treaca de la sine.

Acum insa o constientizez, NU incerc sa o musamalizez si sa ma prefac ca nu exista. si culmea am inceput sa ii inteleg  si sa ii accept pe cei care au momente de slabiciune, pentru ca am realizat ca si eu am astfel de momente.

Cand vezi in altul reflexia unei parti din tine nu mai poti sa mai judeci in acelasi mod, nu mai poti arata cu degetul si invinui cu acelasi patos. Il privesti cu detasare si il accepti si cand faci asta inseamna ca ti-ai asumat acea parte din el pe care o regaseai in tine si ca ai mai facut un pas spre un trai constient.

Fiecare om care te face sa te implici emotional (pozitiv sau negativ) indiferent de cat timp il cunosti,  fiecare situatie care iti scoate la suprafata emotiile ( pozitive sau negative), incearca sa iti arate ceva despre tine. Un cersetor pe care il vezi pret de cateva secunde sau minute, care te-a scarbit sau te-a scos din sarite, o persoana apropiata a carei reactie te-a suparat, un coleg care te-a facut sa te simti jignit, un prieten la care admiri sinceritatea sau talentul…. toti acesti oameni au trezit in tine emotii, indiferent ca ii cunosti sau nu si asta inseamna ca ei contin o parte din tine. Daca nu ar fi asa, ai ramane la o stare de indiferenta sau acceptare. Orice om care are un impact emotional asupra ta reprezinta o parte din tine

Intrebarile pe care trebuie sa ti le pui de fiecare data sunt: Ce incearca acest om/ aceasta situatie sa ma invete? Ce parte din acest om o regasesc in mine si in ce circumstante?

 Despre condamnare si ce semnifica ea

Judecarea altora

Ni se intampla des sa condamnam si sa judecam anumite persoane, indiferent ca le cunoastem sau nu. Natura a pus in mod ciudat in noi nevoia de a judeca pe ceilalti inainte de a ne judeca mai intai pe noi. Vedem mai degraba paiul din ochiul altuia decat barna din ochiul nostru. Insa, cum natura e inteleapta, nu a sadit in noi fara motiv nevoia de a judeca. Iar omul, daca e intelept la randu-i se va folosi de lucrul asta pentru a se cunoaste pe sine si a pentru a evolua.

Cand condamni ceva atunci e semn ca trebuie sa iti pui intrebari pentru ca exact lucrul pe care il condamni se afla in tine sub o forma sau alta. In primul rand nu poti condamna nimic fara sa ii oferi atentie. Atentia pe care i-o acorzi te face sa fii in rezonanta cu acel lucru, sa fii pe aceasi vibratie. Adica il creezi inauntrul tau si il chemi in viata ta. Cu cat condamni mai mult un lucru, un comportament, un defect sau orice altceva cu atat ea va prinde mai adanc radacini in interiorul tau.

Daca nu ar exista in tine l-ai trata cu detasare si nu ti-ar starni repulsie. Celor care nu le pasa de pescuit, nu se intereseaza de el catusi de putin insa nu se apuca sa arunce cu pietre in pescari. La fel, un om care e interesat de jocul de canasta si nu il intereseaza jocul de carti , va privi cu detasare jocul de carti, acesta nereusind sa trezeasca nici o emotie in el, insa nu il va ponegri.

Cand nu judeci pe cineva esti detasat. Asta nu inseamna ca esti indiferent, ci doar ca accepti ca nu toti oamenii sunt ca tine si ca fiecare e responsabil de propia viata la fel cum tu esti responsabil de a ta. Tu nu esti responsabil de viciile sau de greselile altora ci de ale tale si in loc sa te uiti in curtea vecinului si sa te gandesti ce trebuie indreptat e mai folositor sa te uiti in curtea ta sa vezi ce buruieni ai de taiat. In timpul in care il judeci pe altul si ii condamni actiunile pierzi timp pretios in care poti sa te ocupi de viata ta.

Insa, dupa cum ti-am spus exista si o parte buna in asta, care te ajuta sa evoluezi. Cand judeci pe cineva inveti ceva despre tine. Cum? Pai simplu. Sa zicem ca judeci o femeie care isi vinde trupul pentru bani. Te intrebi cum te identifici tu cu ea? Nu te grabi sa ma judeci ca fiind nebuna 🙂 Esti sigur ca tu nu iti vinzi timpul, mintea sau poate chiar sentimentele? Si esti sigur ca nu te deranjeaza asta la tine, chiar daca nu recunosti sau chiar daca incerci sa nu bagi de seama? De exemplu, ai un job. La job tu de fapt iti vinzi timpul si/sau mintea ( capacitatile tale intelectuale, cunostintele tale) pe o anumita suma de bani. In cazul in care nu iti place jobul tau si vrei altceva, in cazul in care te-ai saturat sa lucrezi pentru altul, in  cazul in care pur si simplu nu esti multumit de ceea ce faci te enerveaza la culme ca esti nevoit sa iti vinzi timpul si mintea pentru a-ti asigura un anumit nivel de confort, insa deja ai intrat in rutina si in hora si te-ai obisnuit ai o NEMULTUMIRE. Societatea iti repeta de mic ca asta e ceva normal si se cheama cariera.Ai intrat in joc si o iei ca pe o normalitate insa visezi la ziua in care vei fi liber. Daca simti ca muncesti si te duci la job pentru ca trebuie sa te duci, inseamna ca nu iti traiesti pasiunea. Ceea ce inseamna ca esti nevoit sa iti vinzi timpul si cunostintele insa nu din placere. De aceea, la nivel inconstient judeci o persoana care se vinde, pentru ca te sscoate din sarite ca esti nevoit sa te vinzi, doar ca in alt fel. Pentru ca ti-ai dori sa fii liber sa faci ceea ce iti place decat sa stai 8 ore ( in cazuri fericite) si sa ajungi acasa stresat si obosit.

Cand te surprinzi judecand sau condamnand pe cineva, priveste cu atentie in curtea ta, sa vezi ce buruieni trebuiesc taiate.Cu cat reactia ta emotionala e mai puternica, cu atat mai mult exista acel lucru in tine.

Boala cea mai grea e ignoranta si are un singur leac: constientizarea

Nu exista bolnav mai bolnav decat cel care nu recunoaste ca e bolnav. Pentru ca nu poti sa te vindeci decat daca recunosti ca esti bolnav. De aceea, daca ignori semnalele primite din exterior, nu vei putea constintiza ceea ce se afla in interiorul tau si ramanand la acelasi stadiu nu vei evolua, nu vei sti ce puncte trebuie sa atingi si in ce aspecte ale vietii tale trebuie actionezi si sa evoluezi.

Cu cat mai mult ignori acele parti din tine si nu faci ceva ca sa te vindeci, cu atat mai mult ele se vor manifesta in viata ta si vor ajunge sa te frustreze. Ai la dispozitie o unealta uriasa de autocunoastere, prin care esti capabil sa iti schimbi viata. E la dispozitia ta clipa de clipa. Trebuie doar SA O FOLOSESTI.

Acum ca stii, ce parti din altii vezi in tine? Ce te deranjeaza la altii cel mai mult sau ce admiri cu ardoare?

Pe curand,

Alexandra David

A APARUT CARTEA DRAGOSTEA DEPENDENTA! PENTRU MAI MULTE DETALII CLICK PE IMAGINE 

DD_3D_001

6 thoughts on “Cel mai puternic si accesibil instrument de dezvoltare personala si cunoastere de sine

  • March 14, 2013 at 6:50 pm
    Permalink

    Alexandra,

    Imi place asta “Nu exista bolnav mai bolnav decat cel care nu recunoaste ca e bolnav.”
    Atunci cand am avut curajul sa ma uit in “oglinda” care mi-au tinut-o cei din jurul meu, m-am hotarat ca trebuie sa fac schimbari radicale in viata mea. Ma bucur ca le-am facut.

    Este o poveste lunga, te invit sa citesti povestea mea, pe site.

    Iti multumesc pentru articol, cu drag, ildi.

    Reply
  • March 12, 2013 at 4:50 pm
    Permalink

    F.bun articol Alexandra.Multumesc frumos!

    Reply
  • March 12, 2013 at 9:39 am
    Permalink

    Un articol bun care ar trebui sa-l citeasca mai multa lume , imi aduc aminte cand am citit, de fapt a m incercat sa citesc o carte de dezvoltare personala si era un articol asemanator am fost atat de atins incat am aruncat cartea si nu am mai deschiso decat abia dupa trei luni de zile fiindca nu mi venea sa cred ca este chiar asa , cum ai spus si tu ati recunoaste punctele slabe nu este usor si pentru a le accepta iti trebuie deasemenea multa vointa , doresc succes tuturor

    Reply
  • March 12, 2013 at 9:27 am
    Permalink

    Servus
    trebuie ca e saptamana acestui subiect. Ultimul meu post este exact despre acelasi lucru. M-a distrat sa vad si ce exemplu personal a avut fiecare – pe tine te deranjau oamenii slabi, pe mine cei „inchisi la minte” :)).
    Mai e o fata a acestor oglinzi magice care sunt ceilalti. Te deranjeaza si ce nu accepti in ei, adica iti arata ce chestii nu ai sau ai depasit si nu accepti in ceilalti, ii judeci, te crezi superior. (Poate te uiti si tu peste postul meu si-mi dai un feedback).
    Altfel felicitari pentru titlu. Desi e vorba de acelasi subiect, daca as fi un cititor care are de ales intre cele doua titluri, al meu sau al tau, cu siguranta l-as alege pe al tau.

    Keep up the good work!
    Oana

    Reply
    • March 12, 2013 at 11:11 am
      Permalink

      Multumesc mult Oana! Am citit articolul tau si mi-a placut foarte mult. Avem nevoie sa e trezim la realitate si sa constientizam ca oamenii cu care ne intersectam in viata si care trezesc in noi emotii, sunt acolo ca sa ne invete ceva despre noi.

      Nu stiu de ce, dar cand am incercat sa scriu comentariu la
      articolul tau insa mi-a dat eroare

      Mult succes in continuare,
      Alexandra

      Reply
      • March 12, 2013 at 12:07 pm
        Permalink

        Multumesc pentru comentariul despre comentarii 🙂
        Sa verific sa vad ce are.

        Keep in touch

        Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *