Salvarea ta

Zilele astea mi-am revazut bunicii. Am doua bunici, diametral opuse una de cealalta.  Si, uitandu-ma la ele, mi se confirma inca o data ca viata noastra e rezultatul propiilor alegeri si ca “asa cum iti asterni, asa dormi.”

Privindu-le, mi-am dat seama ca eu la 80 de ani nu vreau sa privesc cu regret in urma la cate as fi putut face si cat de fericita as fi putut fi.

Am doua exemple langa mine, unul de asa da, unul de asa nu. Am exemplul unui om care si-a luat viata in maini si a unuia care s-a victimizat toata viata. Concluziile trase m-au inspirat sa scriu articolul de azi.

Acum inteleg ca o viata traita altfel decat ai vrut, in care nu ti-ai asumat responsabilitatea pentru fericirea ta si ai asteptat ceva din exterior sa iti implineasca nevoile duce la regrete tardive.

Mi s-a confirmat pentru a mia oara ca singurele victime ale vietii si a celor din jur sunt cele care nu au curajul sa hotarasca pentru sine si sa isi urmeze propiul drum.

Lasam pe altii sa ia decizii in locul nostru, sa ne spuna ce e potrivit si ce nu e potrivit pentru noi si cum ar trebui sa ne traim viata.

Le transferam celor dragi noua drepturile noastre: dreptul la liberul arbirtu, dreptul de a face ceea ce vrem cu viata noastra.

Ne casatorim cu cine ne indeamna parintii, mergem la facultatea aleasa tot de ei si incepem o cariera departe de vocatia noastra pentru ca “ e de viitor”. Asa ajungem sa platim pentru o casa in care nu avem timp sa stam pentru ca trebuie sa muncim ca sa ne-o putem permite.

Pastram aparentele ca sa fim “in rand cu lumea” chiar daca nu suntem fericiti. Ne plangem ca stam in relatii pe care nu le vrem dar din care totusi nu putem sa iesim si apoi dam vina pe altii pentru nefericirera noastra. Pe copii, pe parinti, pe orice altceva in afara de noi. Dar oare ne tine cineva legati? Dar oare nu suntem capabili sa alegem ce e mai bine pentru noi?

E mult mai usor sa cautam scuze si vinovati decat sa ne asumam responsabilitatea si sa avem curajul sa spunem “nu” atunci cand vrem asta. E greu sa pleci cand nu vezi nimic in fata ta dar oare nu e mai greu sa iti plangi de mila apoi?

Nu e mai bine sa fii stapanul propiei veiti decat sa iti lasi fericirea pe mainile altcuiva? Gasim scuze slabiciunilor noastre si le dam chiar si numele unor persoane. E usor sa nu ne asumam responsabilitatea, ne scutim de vina,punem eticheta cu vinovat pe fruntea altcuiva si noi suntem curati ca lacrima, niste victime nevinovate ale destinului sau a celor din jur.

Merita oare sa ne irosim viata facand alegeri proaste? Merita sa ne irosim viata facand ceva care stim ca nu ne face bine? Sa pierdem timpul fara sa lucram cu noi pentru a deveni cea mai buna varianta a noastra? Sa ne complacem cu o viata mediocra?

Ce lasi in urma ta? Cum faci sa devii pe zice trece mai bun, cum poti face lumea din jur mai buna ?

 

Urmeaza-ti visele

De murit vom muri cu totii, asta e sigur. Dar cum traim si pentru ce traim? Cate din lucrurile pe care le facem zilnic sunt pentru noi si cate sunt pentru aparenta?

Ne iubim pe bucatele si cu jumatate de norma si bonus casino asta se vede in calitatea vietii noastre.

Cat ai sa mai astepti ca sa pui asteptarile celorlalti pe pauza si sa te ocupi de tine?

Daca nu esti multumita de ceea ce ai singura vinovata esti tu, asa cum esti si singura in masura sa schimbe ceva.

E usor sa stai fara sa faci nimic si sa astepti sa vina cineva sa te scoata din casa, din saracie, din depresie. E usor sa astepti mila de la Dumnezeu, barbatul ideal sau sa ti se schimbe norocul.

Ce loc ocupi tu in viata ta? Locul 1? Sau ai cedat acest loc iubitului, parintilor, prietenilor? Fa-ti bagajele si pleaca o saptamana singura, departe de lume. Ai curaj sa ramai doar cu tine?

Cum iti dai seama ca traiesti viata altora si nu a ta?

Rar se intampla sa ne ghidam dupa propiile idei si opinii in viata. Se intampla sa credem ca ideile si opiniile care le avem sunt ale noastre insa nu sunt. Rar se intampla sa ne construim propia scara a valorilor, dupa propiie nevoi;

De cele mai multe ori traim influentati, pe pilot automat inca de cand ne nastem.

Ni se dau niste standarde clare, societatea ne impune ce se cade si ce nu se cade sa facem, fara ca sa ne dam seama, si lucrurile si ideile primite din exterior ajung cu timpul sa devina normalitate si realitatea noastra.

Pentru ca aproape toata lumea face ceva nu inseamna ca e normal si sanatos. Mesajul transimis de societate este: Ia-ti o slujba, du-te la munca, casatoreste-te, fa copii, poarta-te normal,nu fa nimic iesit din tipare, uita-te la televizor, strange bani pentru batranete. Asta e libertate? Pentru asta vrei sa traiesti?

Asa ajungi sa crezi ca daca nu te casatoresti pana la un anumit termen ceva e in neregula cu tine, ca un copil leaga o relatie care déjà a murit si ca de dragul lui trebuie sa ramai, ca trebuie sa inveti si sa muncesti ca sa poti sa traiesti decent. Asa ajungi sa crezi ca poti sau nu sa faci anumite lucruri si ca nu poti doar pentru ca cei dinaintea ta au crezut si ei la randul lor ca nu il pot face ( chiar daca nici macar nu au incercat sau nu au incercat suficient de mult). Si tu te multumesti cu aceste credinte limitative primite de la altii.

Si aceste credinte, care ni se par normale, doar pentru ca ni s-au insuflat inca din copilarie, pentru ca am invatat la scoala despre ele, sau pentru ca ni s-au transmis prin media, ajung sa ne hotarasca viata si alegerile pe care le facem.

Pentru ca alegem in functie de ceea ce ni se pare normal si acceptabil.Iar, la aceste idei si opinii, care nu sunt ale noastre desi credem ca sunt ale noastre, renuntam foarte greu. Ne batem cu pumnul in piept pentru ele, le aparam, ne contrazicem si am vrea sa ii schimbam si pe altii pentru a ne regasi in ei.

De cate ori ai spus ca nu poti face un lucru fara ca macar sa incerci? De cate ori ti-ai lasat viata influentata de credite limitatie si de alte persoane?

 

” Trebuie sa ma fac inginer ca e o meserie de viitor, daca fac ce-mi place voi muri de foame”

“ Daca nu ma casatoresc pana la 30 de ani voi ramane singura.”

„ Nu am cum sa fac bani din ceea ce imi place sa fac”

Fiecare din noi avem monstri interiori si parti intunecate dar avem si lumina si datoria noastra este sa facem acea lumina interioara sa straluceasca. Lumina noastra este Sinele nostru, pe care il acoperim de fiecare data cand ne tradam pe noi insine in favoarea altora, de fiecare data cand nu traim autentic si in concordanta cu cine suntem, de fiecare data cand am vrea sa spunem „nu” si spunem „da”.

Ai reuntat la vreun vis fara sa incerci sa il implinesti pentru ca ti-au spus altii ca nu se poate? Ai renuntat la a fi tu doar ca sa te incadrezi in tipare?

Eu zic ca e timpul sa renunti la tipare si sa incepi sa traiesti autentic. Nimic nu e imposibil daca vrei cu adevarat si daca muncesti pentru ceea ce vrei.

Calea spre cea mai buna varianta ta

Iti doresti independenta financiara si nu faci nimic in afara de a munci 8 ore pe zi? Vrei sa pleci in vacante dar tu esti bagat pana in gat in credite la banci si nu ai nici un plan ca sa platesti datoriile inainte de termen? Astepti sa treaca zilele si sa vina ziua in care iti va veni o minune din cer? Astepti degeaba pentru ca acea zi nu va veni daca tu stai pe canapea si te uiti la televizor.

Imagineaza-ti cum ar arata o zi din viata ta in care sa faci ce iti place si apoi incepe sa faci pasi mici dar siguri spre visul tau.

In momentul in care iti asumi responsabilitatea pentru TOT ce ti se intampla, vei putea schimba ORICE in viata ta.

Hai sa pornim impreuna pe calea redescoperirii de sine. Te astept sa ne imbarcam impreuna in calatoria spre desavarsire.

Pe curand,

Alexandra David

A APARUT CARTEA DRAGOSTEA DEPENDENTA! PENTRU MAI MULTE DETALII CLICK PE IMAGINE 

DD_3D_001

6 thoughts on “Calea spre cea mai buna varianta ta

  • May 8, 2013 at 7:23 pm
    Permalink

    Alexandra,

    Iti multumesc pentru indemn si pentru ca mi-ai confirmat ideile prin acest articol foarte bine structurat.
    Te urmaresc de cand scrii si imi place ce citesc aici.

    Iti doresc mult succes si tine-o tot asa!
    Cu drag, Ildi.

    Reply
  • May 8, 2013 at 1:07 pm
    Permalink

    Buna!Este foarte adevarat ce spui.
    Multumesc pentru e-mail.

    Reply
  • May 8, 2013 at 8:45 am
    Permalink

    Am urmat atâtea scheme de tipul acesta, că aş putea să-mi dau doctoratul cu o teză gen “Cum să dai faliment garantat în şi cu viaţa ta”
    Din copilărie, mi s-a inoculat ideea că “ori eşti geniu de mic, ori eşti nimic!”
    Mai sunt şi altele, le-am prezentat deja în cărţile publicate.

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *