Lectiile vietii

 

Timpul trece repede si trece oricum insa bine ar fi sa treaca cu rost si sa te folosesti cum trebuie de el.

El trece cu rost cand inveti lectiile ce viata incearca sa ti le predea si folosesti ceea ce ai invatat in prezentul tau.

Partea nefericita este ca de multe ori ratam lectia si asta se intampla pentru ca nu ne acordam suficient timp pentru a face munca de cunoastere interioara si nu ne intrebam ce am putea invata din experientele ce ni le da viata.

Cand ratezi lectia, viata iti va da alta experienta ca sa te invete acelasi lucru. Si, te vei invarti in cerc pana cand vei invata ceea ce trebuie sa inveti.

Articolul de astazi contine 4 lectii de viata care, recunosc, mi-ar fi placut sa le invat la scoala.

Nu stiu cat de bine le-as fi inteles in acea perioada, insa cateva idei care sa ma ghideze in viata cu siguranta as fi asimilat.

Semintele ar fi fost plantate iar cand m-as fi confruntat cu experientele, as fi avut macar un indiciu care sa imi arate ce vrea viata sa ma invete.

Lectia iubirii

De ce sunt atat de putini oameni cu relatii fericite si atat de multi care raman alaturi de un om din obisnuinta, sau nu reusesc sa se inteleaga cu cel de langa ei, ori nu gasesc persoana alaturi de care sa poata cladi o relatie?

Pentru ca acei oameni inca nu au invatat ce inseamna cu adevarat iubirea.

Si pentru ca adeseori confunda iubirea cu: indragostirea, gelozia, obsesia sau frica.

Iubirea nu e acel sentiment de fluturi in stomac, acela e un sentiment trecator de indragostire. 

Iubirea nu e dorinta de a-l stapani pe celalalt si nici obsesia de a fi cu cineva cu orice pret.

Iubirea nu e nici frica de singuratate, nici complacere si nici obisnuinta.

De ce spunem ca suntem capabili de iubire dar in acelasi timp ne tratam aproapele cu dispret  sau indiferenta?

Pentru ca am fost invatati sa credem ca iubirea inseamna doar sa iubesti persoanele apropiate tie.

E usor sa iti iubesti familia si prietenii. Adevaratul test al iubirii e cand iti iubesti aproapele in momentele cand iti e cel mai dificil.

Iubirea nu e neaparat o relatie cu o anumita persoana sau cu un anumit grup de persoane apropiate tie, ci iubirea este o atitudine si un fel de a fi pe care il ai fata de toata lumea din jurul tau.

Cele mai inalte forme de iubire fata de aproape sunt bunatatea si compasiunea.

De cele mai multe ori insa, confundam iubrea cu egoul nostru si cu pornirile sale.

Emil Cioran are un citat: “A iubi inseamna a suferi si cum multi fug de suferinta putini stiu sa iubeasca.”

Ce inseamna cu adevarat sa suferi?

Sa accepti sa te calce cineva in picioare sau sa te trateze fara respect?

Nu. Aia e lispa de iubire de sine.

De ce a iubi inseamna a suferi?

Iubirea neconditionata nu doare si nu te face sa suferi.

Dar ca sa ajungi la ea trebuie sa suferi pentru ca trebuie sa te lupti cu egoul tau, cu dependentele tale, cu ranile emotionale si cu slabiciunile ce le ai.

Si asta doare al naibii de tare.

Lectia renuntarii si a perseverentei

Sa stii cand sa renunti si sa stii cand sa continui. Sa ai puterea sa renunti la ce iti face rau si sa continui sa iti urmezi visele in ciuda esecurilor.

Multi oameni procedeaza exact invers: se incapataneaza de cele mai multe ori in lucruri care le fac rau, cum ar fi o relatie de cuplu defectuoasa, pe care nu au curaj sa o rupa, iar in schimb, renunta la lucrurile importante prea usor, cum ar fi la visele lor, libertatea lor si drepturile pe care le au.

Lectia renuntarii inseamna sa renunti la ce iti face rau, chiar daca acel lucru este tot ceea ce iti doresti la momentul respectiv.

Mai pe scurt, renuntarea la recompensa imediata, pentru o recompensa mult mai mare pe termen lung.

Asta inseamna:

–  sa renunti la prajitura dupa care mai ai putin si mori de pofta pentru daca vrei sa slabesti

–  sa renunti la o relatie de cuplu defectuoasa pentru a permite nasterea unui nou inceput

–  sa renunti la timp liber si sa folosesti acel timp pentru a munci la visul tau

Motivul pentru care nu poti sa renunti este pentru ca te complaci in situatia actuala. Ti-e destul de rau ca sa te plangi insa nu suficient de rau incat sa faci ceva sa iti schimbi viata.

Complacerea este  o capcana periculoasa.

Pentru ca avem tendinta sa ne spunem: doar pentru o perioada. Si acea scurta perioada se transforma in obisnuinta si se prelungeste pe termen nedefinit.

De obicei acea perioada se incheie cand iti ajunge cutitul la os si chiar nu mai poti continua in acele conditii. Atunci esti  fortat de imprejurari sa spui: Gata, pana aici!

Insa cati din noi fac ceva de la primele semne ca ceva nu e in regula? Si cati dintre noi luam masuri preventive?

Lectia cumpatarii

De ce atat de multi oameni au datorii? De ce e coada in fata bancii la credite?

Pentru ca oamenii vor sa aiba lucruri pe care nu si le permit.

De la smartphone-uri si haine, pana la apartamente si masini.

Si pentru fiecare lucru in parte, a aparut o modalitate distincta de a te imprumuta si de a deveni dator.

Credit de nevoi personale. Credit prima casa. Credit ipotecar sau credit auto.

Ai o oferta destul de variata daca vrei sa fii datornic. Insa, a fi datornic nu inseamna a fi liber iar datoria e o povara mult mai mare decat aceea de a nu avea nimic.

Lectia care nu au invatat-o oamenii care au datorii este sa nu cumpere decat ceea ce isi permit.

Iti permiti sa iti cumperi o masina si sa platesti pentru intretinerea ei? Foarte bine, cumpar-o atunci.

Trebuie sa te imprumuti ca sa ti-o cumperi? Atunci mai bine mergi cu autobuzul pana iti vei permite.

Nu iti permiti sa iti cumperi o casa? Preferi sa iti pui mintea la treaba si sa gasesti solutii pentru a avea banii de care ai nevoie sau preferi sa platesti 30 de ani un credit, din care primii 10 ani platesti dobanda?

Preferi sa dormi linistit noaptea si sa ai mintea libera si calma pentru a gasi solutii sau preferi sa fii stresat la gandul ca luna viitoare nu iti vor ajunge banii pentru ca trebuie sa platesti creditul?

Atat de bine merge industria datoriilor incat acum poti sa iti cumperi orice in rate: laptop, aparat de fotografiat, ultimul model de smartphone etc. Chiar si haine si poseste daca ai card de cumparaturi.

Consumismul te indoctrineaza sa golesti mecanic rafturile magazinelor, sa iti doresti ce are vecinul sau vecina si sa crezi ca ai nevoie de anumite lucruri de care in realitate nu ai nevoie.

Stii cum fac marile branduri cel mai bine reclama la produsele lor?

Nu prin TV sau prin internet. Ci prin oameni. Oameni care au deja acel produs si ceilalti, vazandu-l la altii, simt ca trebuie sa il aiba si ei. 

Te poti simti minunat atunci cand cumperi produsele care te ajuta sa ai stilul de viata pe care ti-l doresti insa, totul este o aparenta.

Uita-te in contul tau: cati bani ai economisit? Pentru ca acela este adevaratul tau nivel.

Poate acum iti permiti sa iti platesti creditul, insa intr-o zi e posibil sa nu iti mai permiti.

Nu ai control asupra pietei financiare, la fel cum nici cei care acum cativa ani au facut credit in franci elvetieni nu au avut.

Francul elvetian era cel mai mic iar bancile spuneau si ca e cel mai stabil…”vorbim de Elvetia, ce naiba”.

In 3 ani s-a dublat cursul valutar al francului si odata cu el s-a dublat si creditul oamenilor iar brusc nu isi mai puteau permite sa il plateasca.

Bancile iti iau bani prin credite, nu iti dau, asa cum te fac sa crezi. Scopul lor nu e ca sa te ajute sa castigi, ci sa castige ele mai multi bani.

In Romania, creditele au aparut de putin timp si inca nu am vazut pe nimeni care sa fi terminat de platit un credit de 30 de ani. L-as fi intrebat daca si-ar mai fi facut sau nu credit in cazul in care s-ar putea intoarce in timp.

Insa, am vazut oameni care au credit pe 30 de ani l-au facut acum 3 ani, 5 ani sau 10 ani. Pe cine am intrebat, mi-a raspuns “ nu mi-as mai face acum credit nici in ruptul capului.”

Lectia compromisului

Mult timp am crezut ca compromisul este o forma de slabiciune si am sustinut sus si tare ca eu nu voi face nci un compromis in viata.

Insa, in timp am invatat ca a face un compromis nu este o slabiciune, ci uneori este chiar un semn de putere.

Este greu sa traiesti toata viata fara a face compromisuri, insa, compromisurile, daca nu vrei sa le faci degeaba, au si ele regulile lor.

Compromisurile se fac pentru un bine mult mai mare. Sunt ca o recompensa pe termen lung.

Compromisurile se fac si ca un semn al tolerantei fata de ceilalti si pot reprezenta altruismul.

Insa, multi oameni confunda compromisul cu “ din doua rele aleg raul mai putin rau” .

Trebuie sa ai foarte clar in minte motivele pentru care faci un compromis si sa fii foarte atent ca acele motive sa nu fie de fapt niste scuze.

O alta regula a compromisului este: niciodata nu iti compromite principiile si valorile.

Daca iti vei compromite principiile si valorile vei sfarsi prin a-ti parea rau pentru ca, in adancul fiintei tale vei simti ca ceva nu e in regula.

Iar atunci risti ca intreaga ta viata sa fie un compromis.

In incheiere, as vrea sa aflu de la tine care sunt cele mai importante lectii primate de la viata? Lasa-mi un comentariu mai jos si spune-mi care este cea mai importanta lectie pe care ai invatat-o pana acum. 

Pe curand,

Alexandra David

A APARUT CARTEA DRAGOSTEA DEPENDENTA! PENTRU MAI MULTE DETALII CLICK PE IMAGINE 

DD_3D_001

7 thoughts on “4 lectii de viata care ar trebui predate la scoala

  • April 14, 2015 at 4:45 pm
    Permalink

    Cea mai importanta lectie ?

    Am invatat sa nu-mi racesc gura de pomana dand sfaturi. Ori de cate ori am dat sfaturi cuiva, persoana nu le-a respectat ( desi m-ai tarziu unele din sfaturile si concluziile mele s-au confirmat).

    Oamenii au tendinta sa devina surzi cand primesc sfaturi.

    Asa ca am decis sa nu mai dau sfaturi niciodata nimanui si sa folosesc mai bine timpul astfel economisit.

    Da, asta e lectia mea de viata.

    Reply
  • April 15, 2014 at 9:31 am
    Permalink

    Lectia mea? Orice rau ascunde un bine, pana si pentru faptul ca ma scoate din zona de confort, nu.i nimic, ma forjez psihic, dar stiu ca nimic nu ma mai doboara, ma apasa doar…

    Reply
  • April 14, 2014 at 4:48 pm
    Permalink

    Am invatat o lectie care nu vroiam sa o invat vreodata, inainte vedeam doar binele in lume, cand unii oameni mi-au arata raul s-a ruinat lumea mea pe care o vazusem pana atunci.

    Reply
  • April 14, 2014 at 11:43 am
    Permalink

    In legatura cu creditele: niciodata nu mi-as face credit pentru haine, posete, electronice sau telefoane de fite. Sunt de acord cu tine: nu pot sa iau cu banii jos inseamna ca nu-mi permit si mai astept.
    Dar cu o casa cred ca e altceva: din salarii normale, in mod cinstit si fara ajutoare e greu sa aduni 40-50000 de euro sa iei un apartament. Si pana ii aduni ce faci? Unde stai? Cu chirie? Atunci cum mai aduni banii? Si presupunand ca reusesti sa-i aduni, cand ii ai pe toti constati ca nu-ti mai ajung, ca preturile s-au dublat. Prefer sa iau un credit si sa platesc dobanda la banca, iar capitalul sa intre in buzunarul meu, decat sa platesc chirie.
    Iar daca ar fi sa ne gandim la drobul de sare (daca nu mai pot plati ce fac?) atunci n-ar trebui sa mai facem nimic, ca in toate exista un risc.

    Reply
  • April 14, 2014 at 9:39 am
    Permalink

    Buna,Alexandra!Multumesc pentru articol!De fiecare data cand citesc ceva de la tine,nu ma pot abtine sa nu-ti multumesc in gand pentru ca existi si pentru ca faci ceea ce faci atat de bine!
    Cred ca am invatat lectia iubirii,a cumpatarii si a compromisului.A compromisului ca semn al tolerantei,al altruismului,pentru a face un bine.
    Ma tot confrunt cu lectia renuntarii si a perseverentei.
    Iti doresc Paste fericit alaturi de cei dragi,si cat mai multe realizari!

    Reply
  • April 14, 2014 at 9:02 am
    Permalink

    Cum se impaca “Lectia cumpatarii” cu “Lectia compromisului”? Se cam bat cap in cap, nu crezi? Vorbesti de pe o scara net superioara pentru ceea ce suntem in general si nu e o critica, doar ca intrebarea mea este: Cum se fac economiile acelea incat sa-ti permiti sa iti cumperi din ele o locuinta? Explele puteau fi unule modeste, parerea mea. 🙂

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *